Natura, în sensul ei obișnuit, se referă la esențe neschimbate de om; spațiul, aerul, râul, frunza. Arta se aplică amestecului voinței sale cu aceleași lucruri, ca într-o casă, un canal, o statuie, o imagine.

Dar acțiunile ei luate împreună sunt atât de nesemnificative, puține defecte, căldură mare, bucăți de pământ și ape, încât într-o impresie atât de mare ca cea a lumii asupra minții umane, ele nu influențează rezultatul.