Deși era angajat în conducerea unor proiecte mari și lungi și în studii foarte ample, se pare că mintea lui Leonardo nu era complet ocupată sau absorbită de ele încât să-l împiedice să se ocupe, în același timp, și de alte subiecte; iar Ducele, care dorea să împodobească orașul Milano cu câteva capodopere picturale, l-a angajat să picteze în trapeza mănăstirii dominicane Santa Maria delle Gratie un tablou al cărui subiect urma să fie Cina cea de taină. Se relatează că Leonardo a fost atât de impresionat de demnitatea subiectului acestei picturi și atât de nerăbdător să răspundă ideilor înalte pe care și le-a făcut despre imaginea picturii în ansamblu, încât evoluția artistică a fost foarte lentă, pictorul petrecând mult timp în meditație și gândire, timp în care lucrarea a fost aparent într-o stare de confuzie.