Salut interesul pentru localizarea WordPress a unor membrii de pe forumul nostru și pe @necenzurat, căruia îi răspund pe larg aici: eu am făcut propunerea de a traduce/localiza widget cu piesă!

După multă vreme în care am tot ocolit să iau „taurul de coarne” deși problema mă sâcâia de mult, a venit vremea să atacăm fortăreața widget — un lucrușor, un flecușteț, o mică buturugă… în marea încercare de-a aduce românilor un produs tehnologic care în multe privințe ne ajută să ne exprimăm, prin asta să ne păstrăm limba, ba chiar s-o facem mai vie, mai flexibilă, mai frumoasă, mai adaptată vieții de zi cu zi — și să ne-o salvăm. Ok, știu, sună un pic patetic 🙂

Câteva din motivațiile pentru care am ales această traducere le voi înșira mai jos. Dar până la ele vreau să spun că widget rămăsese aproape singurul termen căruia încă nu-i găsisem o traducere adecvată, și asta de multă vreme. Acum să nu mă credeți obsedat — că totul trebuie tradus. Sunt cazuri în care putem liniștiți să preluăm și să „românizăm/naturalizăm” un termen — cum a fost pe vremuri cazul cu termenii din limba franceză, ori cu o mulțime dintre cei tehnici proveniți din limba germană. În zilele noastre cei din tehnologie sunt, de multe ori, și chiar fără sprijinul Academiei, adoptați cu succes. Întâi fonetic, apoi cu mai mici sau mai mari rețineri și în scris. De exemplu: maus, icon ori font — pe care eu le consider deja românești.

Prin naturalizare înțeleg procesul prin care un cuvânt străin ajunge să fie preluat pentru aceeași întrebuințare ca în limba de origine, pronunțat aproximativ la fel, și în final, scris după regulile fonetice ale limbii noastre și integrat gramatical, adică declinat/conjugat, fără alte „proptele” cum ar fi cratima. Sunt convins că și prin actuala versiune 4.2 mai sunt astfel de „incompletitudini” — de ex. mouse-ului, în loc de mausului. Asta și pentru că noi și limba noastră am evoluat în timp, dar și pentru că echipa actuală de voluntari din care fac parte a preluat ștafeta de la mulți alți membri ai comunității care au contribuit la această localizare – peste 1oo de-a lungul timpului!

Revenind, iată câteva dintre motivațiile alegerii termenului piesă pentru widget, nu neapărat într-o ordine a importanței:

• Widget nu poate fi preluat ca atare, nici măcar fonetic, din două motive (1) începe cu „w” pe care noi nu-l folosim și care fonetic ar trebui să treacă într-un „v”; (2) particula „dg” care iarăși e foarte străină limbii. Nu prea văd cum să-l preluăm: vijet? 🙂
• În http://www.oxforddictionaries.com/definition/american_english/widget găsim o definiție destul de aproximativă pentru widget: „Computing: An application, or a component of an interface, that enables a user to perform a function or access a service”. Din păcate nu e de prea mare ajutor în context WordPress cu excepția ultimei părți. În primul rând nu e o aplicație — aici avem module (în en.: plugins) pentru așa ceva. Modulele introduc posibilitatea extinderii funcționalităților platformei WordPress și sunt efectiv componente modularizate ce pot fi atașate platformei de bază (ori altor module). Așadar sunt primordial programe, module de cod. Pe de altă parte widget-urile sunt primordial componente de conținut. Adică părți de conținut dintr-un aranjament (layout) al paginii care se păstrează neschimbate de la o pagină la alta de conținut. Sigur, în unele cazuri sunt și componente de interfață (exact în sensul definiției de mai sus), cu care cititorul poate interacționa — cum este formularul de căutare care are un câmp de introducere a termenilor și eventual un buton de lansare a acțiunii de căutare. Dar în esență, widget-ul este o piesă de conținut. Ar putea fi tradus și cu componentă, dar am preferat piesă, ca în cazul unei piese de mobilier, pentru că în fapt este în primul rând un obiect (de conținut) individualizat complet, nu o parte, o componentă, a unui ansamblu.
• Modularitatea în termeni de conținut e foarte importantă și aranjarea conținutului cu ajutorul unor șabloane (templates) care să definească diferitele posibilități de afișare a paginilor unui sit (site) impune o astfel de tehnică. La fel cum impune de cele mai multe ori existența unor zone în care să se poată „monta bucăți de conținut” – de exemplu o bară ori coloană laterală (sidebar). Aceste zone se numesc în engleză widgetized areas și constructul a fost a doua provocare!
  L-am tradus în final ca zone asamblabile, zone în care piesele (de conținut) pot fi asamblate.

Așadar, piesele și zonele asamblabile sunt cele două noutăți majore ale localizării WordPress 4.2. Sper ca ele să se impună în timp și să vă devină familiare… până la uitare 🙂